﻿Foaia pentru Minte, Anima si Literatura
Nr.1. 1 Martiu 17 Fauru 1865

Din archivulu din Berlinu
Imperatulu Rudolfu, catra marchionele Ioachimu Fridericu. (Trad. din german’a).

	RUDOLFU II, din gratia lui Dumnedieu, imperatu alesu alu romaniloru, pururea Augustu.
	Inaltu-nascute iubite unchiule si principe electore! Noi credemu ca veti fi priimitu si din alta órecare sciintia, cumu Michaiu voda din Tiéra-Romanesca, cu unu numeru de óste ce avea pre longa sine, intra in Transilvani’a, si la fine, dupa o crunta bataia cu cardinarulu Bathory, castiga invingerea.
	Fiindu, deci, ca acésta scire s’a confirmatu intru adeveru, tramitiendu numitulu voevodu la imperatésca nóstra curte si anume soli, cu relatiune despre totu cursulu acestei intemplari: nu lipsimu a ve comunicá pre lenga acésta, cu tóta buna-vointia, mai multe particularitati din dis’a relatiune, pentru-ca se cunósceti mai cu de a meruntulu acésta stralucita invingere, urmata din  deosebita vointia atotu putintelui Dumnedieu, (caruia i se si cuvine pentru acésta tóta laud’a), prin care invingere tierile si provinciele transilvanice au venitu sub puterea nóstra, spre mai mare binele nostru si alu crestinetatii, si spre mai mare reulu si impedecarea inimicului ereditariu. Incredintianduve despre imperatésca nóstra gratia si amicitia. Data in cetatea nóstra Pilsen, la a dóua di de Decemvre, anulu un’a mie cinci sute nóue-dieci si nóue, in alu dóue-dieci si cincile anu alu domnirei nóstre cá imperatu alu Romaniloru, alu dóue-dieci si optulea cá rege alu Ungariei, si dóue-dieci si cincilea cá rege alu Boemiei.
	RUDOLFU m.p.                   La mandatulu propriu alu maiestatii sale sacre imperiali
	
	B.PEZZEN                                                       KLAINSTRATLI

	Fara indóela, acésta este cartea imperatésca (litterae ac libelli Augustales) la care face alusiune Bisseliu, candu dice ca imperatulu prin aceste carti „a celebratu intr’unu modu magnificu faptele ducelui romanu, ca ra (?) Septemvirii si mai-marii Imperiului romanu”. Tesauru I, 136.

*

Scurta insemnare din Relatiunea soliloru romani, cum Michaiu voevodu si-aduna óstea in Tiéra-Romanésca, si intra in Transilvani’a si la 28 octovre se batu cu cardinalulu Bathory, longa Sabiiu, si lu puse in fuga, si catiga bataia, impreuna si tiéra, pentru maiestatea imperatésca.

	Indata ce Mihaiu Voda se insciintiá cu sigurantia din tóte partile, cum cardinalulu Báthory, neconsiderandu asigurarile ce facuse catra maiestatea s’a imperatésca si catra elu voivodulu, s’a impacatu cu turcii, precumu acésta evidentu resulta din corespondintiele cele prinse ale cardinalului, scrise de mana lui propria, si care acum se afla in manile maiestatii sale imperatesci; si cum a cercatu cá Mihaiu Voda, incungiuratu, de o parte de turci, de alta de moldoveni si de tatari, si de elu cardinalu, se fia tradatu in manile turciloru: Mihaiu, sub pretestu ca ar’ voi se faca o escursiune preste Dunare in tierile turcesci, ‘si aduna óste din tóte partile la Bucuresci, unde este resiedintia in Tiéra romanésca; la 16 Octombre misca inainte, si la 17 ajunse la Ploesci in Transilvania (sic). A-ci se adunara mare multime de ómeni impregiurui, mai cu séma secui, cu carii stetuse in intielegere de mai nainte. De a-ci ‘si imparti óstea in trei parti. Brasiovulu se supuse in curendu. De asemenea i se supunea toti pretutinde pre unde ajungea. Aflandu cardinalulu de acésta, nu voia se crédia, graindu cu despretiu de Mihaiu Voda, si staruindu cá se se pedepsésca cu mórte acei ce respandescu asemini sciri false si mai cu neputintia; dar dupa ce Mihaiu Voda inainte, si la 26 Octovre si unira lenga Sabiiu cele trei divisiuni ale sale care erá fórte tari, si se asiediara in castre pre campulu Talmaciului, in distantia de dóue milari dela cetate, cardinalulu Bathory tramise la Mihaiu voevoda pre nunciulu apostolicu Malaspina, impreuna cu alti doi soli, anume Moise Szekel si Bogathy, spuindu, ca ar fi poronca scriósa dela Majestatea imperatésca, cá voevodulu se se intórca inderetu, si se lase Transilvania in pace. Nunciulu apostolicu nu lasá nici unu mediulocu neincercatu, spre a indupleca la acésta pre voevodulu. Dar dupa ce voevodulu a cercatu se védia si elu acea poronca imperatésca, ér nunciulu si cei doi soli ‘i disera ca poronca nu o are avé la densii, ci ca ar fi in mainile cardinalului: atunci voevodulu lear fi respunsu, ca elu ar avé in sinu-i o alta poronca dela Majestatea imperatésca, care o va si urma, si va face prin acésta servitie credintióse Majestatii Sale. La acésta nunciulu incepu sa-lu róge cu totu de a dinsulu si pentru numele lui Dumnedieu, ca in acea di, adeca 27 Octovre, se inceteze armele, magulindulu ca cardinalulu Bathory are se se gandésca mai bine, cá se nu se verse sange crestinescu. Dar dupa ce vediu, ca cardinalulu nu-i trimete respunsu ca va fi credintiosu Majestatii imperatesci si ca se va lasa de planurile sale; si ca nunciu apostolicu se intórce si a dóua di, adeca la 28 Octovre, fara de nici o isprava, si numai cu vorbe multe, si ca se incerca alu tine numai pre locu in nelucrare: Mihaiu ‘lu trimise in partea de inderetu a castreloru sale unde avea pre fiu-seu, ca se stea acolo pana la alta deslegare, dicundui ca, se va vede indata, cine este credinciosu Maiestatii imperatésci si crestinetatii intregi. Dupa acésta, invocandu de trei ori numele lui Isus, se puse in miscare asupra cardinalului care se  asiediase cu óstea sa in distantia numai de unu patrariu de milu, si se batura dela 9 ore diminétia pana la 4 ore dupa média-di. Cardinalulu se tinu ca la vro jumetate de ora, si appi prinse fuga, éra voevodulu castiga bataia si totu campulu luptei. Cardinalulu inca avea óste destulu de numérosa, dar  cea mai mare parte ómeni dela tiéra strinsi in pripa. 2927 trupuri dela transilvani morti se numeraru pre campulu de lupta, 1OOO fura prinsi vii, intre carii Casparu Cornis si Georgiu Ravasdi, si unu Vath pre care voevodulu dete ordine ca sa-lu taie indata, numerulu celoru vulnerati nu se scie inca; si erá se cadia mai multi transilvani daca nu se supunea indata dupa fuga cardinalului, cerendu ertare. Din partea Romanului n’au cadiutu preste 2OO insi, si cam totu atati raniti. Romanulu, dupa castigarea bataii, a luatu prada castrele transilvaniloru, aici gasira 45 tunuri, mari si mici, cai, corturi, si nu pucini bani gata.
	Dupa aceea voevodulu pleca la Alba-Iulia, si inainte de a ajunge acolo, ‘i venira intru intimpinare magistratulu si cetatianii, si-lu priimira cu daruri, si cu mare pompa ‘lu petrecura in cetate. Asci, precumu si in tóte cetatile sasesci, urmara multe salve de bucuria, si mari daruri se oferira lui Mihaiu Voda de catra toti.
	Voevodulu trimise mai multe mii de ómeni se urmarésca pre cardinalulu pre tóte drumurile; si dupa sciintiele de pana acumu, se crede ca tieranii romani l’aru fi ucisu intra muntii despre Moldovia, si iaru fi adusu capulu impreuna si sabia la Alba-Iulia.
	Clusiulu se areta la inceputu cu óre-care nesupunere. De aseminea si Gherla, Cetatea-de-pétra si Hustulu. Dar dupa ce Mihaiu Voda trimise la Clusiu si Gherla o parte a óstei sale, éra Cetatea-de-pétra o incungiura prin comandantele Majestatii sale dela Satmaru, tóte aceste locuri si cele mai de frunte intarituri se supusera Majestatii sale; de aseminea se supuse Majestatii sale imperatesci si fratele cardinalului, Stefan Bathory, la 17 Novembre, cu femee si cu copii cu totu, impreuna si castelulu Simleului. Astufeliu, totu pamentulu Transilvaniei, si afara din Transilvani’a, in Ungari’a, partile ce inainte de acésta s’au fostu ruptu de catra corón’a ungurésca, din  deosebita vointia a lui Dumnedieu s’au coprinsu érasi pentru coróna Ungariei si pentru Maiestatea S’a imparatésca.
„Tesaurulu de Monumente”
